Prezentare Locala

Statutul comunei Parta: click aici  

Data infiinţarii localitaţii Parţa nu se stie. Satul se pierde in acele zari indepartate ale trecutului, fara nicio urma in scriptele vreunui cronicar iubitor de slova.

Parţa – numita pe atunci Paraoz – este amintita documentar in anul 1334. Doar evidenţele papale de dijma din 1332 – 1337 pomenesc ca pe locul de azi al comunei era in evul mediu localitatea Povaz sau Movaz si care la anul 1447 obtine dreptul de oras. Din cauza luptelor ce s-au succedat intre unguri si turci, lupte duse sub comanda lui Ioan Huniade, orasul a fost nimicit de turci la anul 1513, ca si cetatea Peciul Nou, dar refacut dupa aceea. Sa pare ca a fost atacat din nou de turci ca si Peciul Nou intre anii 1519 – 1521.

Desigur ca si pe acest teritoriu au fost razboaiele austro-turce din secolele al XVII – lea – al XVIII – lea. Pare curios faptul ca aceasta localitate pur romaneasca inainte de secolul al XVIII – lea figureaza in evidentele papale de dijma din anii 1332-1337 ca si cum populaţia in acei ani nu ar fi fost romana-ortodoxa, ci catolica. Explicaţia o da prof. dr. Nicolae Iliesu din Timisoara, in lucrarea sa intitulata ”Timisoara, monografie istorica” volumul I, paginile 9-11, unde arata ca “in anul 1316 regele Carol Robert al Ungariei impune si biserica ortodoxa la zeciuiala papala”. in anul 1660 sunt amintiti cu nume cativa locuitori al comunei si anume cneazul Milutin, papa Paun, Predrag Stancu, Velea Dulgherul si Daba. In statistica de la 11 iunie 1767 sunt amintiţi preoţii Ioan Jivcovici originar din Scorei, Ioan Ilievici din Parţa si Ioan Mihailovici tot din Parţa. In colecţia Marsigli din Bologna se pastra un folio mic de 5 coale avand inscripţia “Conscriptio Districtuum”. Hartia bine conservata avea culoare galbuie cu filigram ce reproducea pajura incoronata cu doua capete sub care era monograma H.E. in faţa erau doua, iar in spate o foaie alba. Datare nu se gaseste. Editorii acestui act o fixeaza in deceniul ultim al secolului al XVII – lea.

Conscripţia districtelor din Banat si a unor sate din campie a fost editata necomentat de Szilagyi Aron si Szilagyi Sandor. Acest izvor atat de important pentru istoria Banatului a fost utilizat sporadic doar de Pesty Frigyes. Istoricii care s-au ocupat cu campia banaţeana nu-l citeaza. In monumentala lucrare a regretatului Coriolan Suciu, “Dicţionar istoric al localitaţilor din Transilvania” Bucuresti, Editura Academiei volumul I 1967, volumul al II –lea 1968 – “Conscripţia din 1690 – 1700 este citata, insa nu direct, ci nu¬mai dupa Pesty. Consripţia din colecţia Marsigli conţine insa multe lacune; nu toate localitaţile care existau in acea perioada -unele menţionate in izvoare documentare sau narative- sunt menţionate in cuprinsul el. Lista districtelor conţine numele a 320 localitaţi banatene, printre care este mentionata si Paracz – Parta. (Studii de istorie a Banatului volumul al II – lea Timisoara 1970 – Editura Universitaţii articolul lui Pavel Binder “Lista localitaţilor din Banat de la sfirsitul secolului al XVII-lea”).

Incepand cu martie 1736 noi grupuri de refugiaţi spanioli si italieni soseau in Banat. Administraţia ordona serviciilor districtuale Timis si Becicherec sa faca preparativele necesare pentru colonizarea lor in localitaţile din raza acelor districte indeosebi in Becicherec, Carani, Paracz, Dinias, etc. Colonistii italieni din aceasta categorie se deosebeau de italienii adusi anterior pentru dezvoltarea cresterii viermilor de matase si, ca refugiaţii politici, aveau un regim special. Mulţi dintre ei, asezaţi in localitaţile unde se aflau colonisti italieni, s-au orientat spre cultura viernilor de matase reusind sa-si intemeieze gospodarii. Colonizarea spaniolilor si italienilor refugiaţi era de fapt o colonizare forţaţa, Curtea urmarind indepartarea lor din Viena deoarece prezentau pericol, devenind focar de nemulţumiri si proteste ca urmare a faptului ca isi vazusera speranţele inselate. (Aurel Tinta ”Colonizari forţate de refugiaţi spanioli si italieni in Banat 1716 – 1740″). In timpul revoluţiei din 1848 – 1849, una din masurile luate de autoritaţile militare imperiale era dezarmarea satelor svabesti din apropierea Timisoarei, care erau de partea revoluţionarilor maghiari acţiune inceputa in 17 octombrie 1848. Printre comunele ce au fost dezarmate a figurat si Parţa – dezarmata in 18 octombrie 1848 (I.D. Suciu “Revoluţia din 1848 – 1849 in Banat” Bucuresti 1968, pag. 191).